Facebook

Diverse

Casa fluturilor

Publicat

pe

„Fiecare fluture care face parte din lumea feerică a muzeului meu mă tulbură pînă în adîncul fiinţei mele.” (Dany Lartigue)

Nu demult, într-o călătorie virtuală făcută la întîmplare pe diverse site-uri, am aflat că în Saint-Tropez există o galerie de artă cu totul inedită, pe care o voi vizita, cu siguranţă, cu prima ocazie cînd voi ajunge în Franţa. Şi, avînd în vedere că suntem în plin sezon estival, m-am gîndit că, prin intermediul celor scrise în acest articol, aş putea să stîrnesc atît interesul publicului cititor cu privire la acest loc fantezist, cît şi dorinţa pasionaţilor de artă să pornească, de ce nu, într-o odisee reală în Franţa, pentru a admira cu propriii ochi ceea ce ascunde „Casa fluturilor” („La maison des papillons”).

Aşa cum am amintit mai sus, în Saint-Tropez, pe strada Etienne Berny nr. 17, se află muzeul pictorului francez Dany Lartigue, care nu este un muzeu în adevăratul sens al cuvîntului, ci, mai degrabă, o galerie-muzeu. „Casa fluturilor” ascunde peste 35 000 de exemplare colecţionate de-a lungul mai multor decenii de Dany Lartigue. Printre acestea se numără toate speciile de fluturi de zi din Franţa, precum şi o colecţie de fluturi exotici. Ceea ce surprinde cu desăvîrşire şi reprezintă un element de noutate în cadrul muzeului este faptul că pictorul şi entomologul francez a reuşit să reunească ştiinţa şi arta prin colecţia sa impresionantă de fluturi, realizînd, prin tehnica „tromp l’oeil”, asemenea artiştilor din perioada barocă, iluzia unor forme şi a unor imagini tridimensionale.  Aşadar, tablourile lui Dany Lartigue reprezintă colaje cu elemente pictate, în cadrul cărora se suprapune elementul natural, fluturii. Amestecul dintre culorile vii, modelele abstracte de pe fundalul tablourilor şi varietatea speciilor de fluturi creează un efect de dinamism în picturile lui Lartigue, sugerînd, în fond, dansul acestor făpturi firave care se înalţă în spirale infinite. Tablourile-insectar reliefează, de asemenea, o axă de simetrie între aparenţă şi esenţă, între universul pictural făcut de mîna omului şi universul lepidopterelor agăţate cu măiestrie pe felurite peisaje. Cu alte cuvinte, în această galerie-muzeu a picturii şi a fluturilor, ne este prezentată o lume plină de graţie, în care o viaţă de o zi se ancorează, prin intermediul artei, în eternitate. Aflată sub simbolul metamorfozei, „Casa fluturilor”, de pe Etienne Berny nr. 17, este destinată iubitorilor de artă care vor să exploreze o nouă dimensiune a esteticului, precum şi iubitorilor de natură care îşi doresc să admire exemplarele unice, aranjate cu iscusinţă şi cu delicateţe într-un decor suprarealist.

Astfel, în această lume contrastantă, care corelează mimetismul şi elementul abstract, pictorul şi entomologul Dany Lartigue a avut plăcerea să ne ofere şi nouă posibilitatea de a experimenta senzaţiile trăite de el însuşi lucrînd cu graţioasele insecte care şi-au creat propriul habitat miniatural în universul picturii.

Prezentul articol este scris în memoria pictorului şi a entomologului Dany Lartigue, care, pe data de 29 iunie 2017, a părăsit această lume pentru a se alătura zecilor de mii de fluturi din galeria-muzeu şi pentru a deveni parte din creaţia sa.

Lăsați un comentariu

Lăsați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Deschideți articolul

Trending

SPECIAL

O campanie „trenul nostru”: 12 rute ale Centenarului

Publicat

pe

Ne aflăm în anul Centenarului Marii Uniri. De aceea, am gîndit o campanie publicistică itinerantă, care să marcheze momentul jubiliar. O campanie intitulată trenul nostru pe drumurile Unirii.

Pe scurt

Vom merge, de-a lungul lui 2018, în 12 orașe românești semnificative, din punct de vedere istoric, pentru devenirea României Mari. Astfel, în fiecare lună, o echipă a trenului nostru va poposi într-una dintre cele 12 destinații alese în redacție și deja programate calendaristic. Ca să descoperim împreună cum arată acele locuri în anul Centenarului, cum trăiesc oamenii acelor locuri în Anul Centenarului și care e atmosfera acelor locuri în Anul Centenarului.

De unde pînă unde

Campania trenul nostru pe drumurile Unirii a pornit, în ianuarie, la Mărășești. Mihăiță Stroe și Alexandru Dumitriu publică în acest număr două reportaje consacrate eroicei localități din Vrancea. Traseul va acoperi majoritatea provinciilor românești și se va încheia, simbolic, la Alba-Iulia, în decembrie. Pentru că în 1918 s-a făurit România Mare, care însemna o altă hartă decît cea amputată a prezentului, vom descinde, pe drumurile Unirii, și la Chișinău. Iată desfășurătorul campaniei:

  1. Mărășești (ianuarie)
  2. Tîrgu Jiu (februarie)
  3. Curtea de Argeș (martie)
  4. Drobeta Turnu Severin (aprilie)
  5. Medgidia (mai)
  6. Toplița (iunie)
  7. Tîrgu Neamț (iulie)
  8. Chișinău (august)
  9. Brad (septembrie)
  10. Carei (octombrie)
  11. Bîrlad (noiembrie)
  12. Alba Iulia, Zlatna (decembrie)

Costuri

Cîteva detalii tehnice: deplasările vor fi suportate de membrii redacției. Mijlocul de transport este cel feroviar. Nu pentru că revista se numește trenul nostru, ci pentru că nu posedăm mașini. Punctul de plecare va fi, așadar, Gara de Nord. Vom petrece măcar o zi în localitățile cuprinse în plan. Prin urmare, vom înnopta în mai toate locurile.

Precedente

Unii cititori de presă tipărită își mai amintesc, poate, campania estivală Descoperirea României a ziarului „Jurnalul național” din anii 2004-2006, ziar condus, pe atunci, de Marius Tucă. Această caravană străbătea rutier, vară de vară, un traseu dinainte precizat. Zilnic, în „Jurnalul național” apăreau, pe durata campaniei, reportaje din țară. Evident, nu ne putem compara, ca efectiv numeric și potențial bănesc, cu „Jurnalul național”, care mobiliza mulți ziariști în Descoperirea României, dispunînd și de alte posibilități financiare. Dar în ceea ce privește calitatea textelor, îndrăznim să sperăm într-o vagă apropiere.

Pledoarie pentru „teren”

Presa culturală autohtonă nu prea are obiceiul „terenului”. Întîlnim rarisim cîte un reportaj în paginile acestor publicații, atinse de sedentarism, fie că vorbim despre print, fie că vorbim despre online. Sigur, există însemnări de la evenimente (naționale sau internaționale) la care participă, ca invitați, redactori & colaboratori ai revistelor. Însoțite, cîteodată, însemnările respective, și de impresii turistice. Campania noastră este una autentic reportericească. Nu ne va întîmpina nimeni la gară, nu ne va rezolva nimeni cazarea, nu ne va plimba nimeni prin oraș.

România reală

Va fi, inevitabil, destul festivism patriotard în acest an al Centenarului. Va fi, inevitabil, și destulă înflăcărare demagogică. Va fi, iarăși inevitabil, și agresivitate politicianistă. Au apărut provocări, vor mai apărea. Au fost riposte, vor mai fi. Noi vom căuta un Centenar al decenței. Un Centenar al echilibrului și al toleranței. Un Centenar care să aducă în prim-plan România reală. Cu bunele și relele ei. Am considerat și considerăm că rosturile unei reviste culturale trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, viața obișnuită a oamenilor. Viața de dincolo de București și de marile orașe. Pentru că, fără a înțelege realitățile țării, realitățile de jos, realitățile grele de jos, de care mulți sînt străini sau se feresc cu dispreț elitist, nu ai cum să înțelegi nici cultura acestei țări. E frumos să mergem la lecturi publice prin ceainării și la seri de jazz. Dar nu e de-ajuns.

Prin urmare, din acest număr, trenul nostru pe drumurile Unirii. Sînt, de fapt, drumuri în România reală.

Trending

Copyright © 2017 trenul nostru