Facebook

DIVERSE

De toate culorile

Publicat

pe

În limba română, adjectivul este o clasă morfologică flexionară, prin aceasta înțelegînd că își schimbă forma contextual, în funcție de gen, număr și caz. În această clasă, locul fruntaș îl ocupă adjective variabile, care exprimă ideea de gen și de număr (preluate de la regent) prin două, trei sau patru forme flexionare: verde – verzi; silitor – silitori – silitoare; blînd – blîndă – blînzi – blînde.

Există însă o categorie de adjective care nu cunoaște opoziția de gen, număr și caz. Este vorba despre adjectivele invariabile, adjective care au o singură formă pentru exprimarea acestor valori, numărul lor fiind simțitor mai mic decît cel al adjectivelor variabile. Din această categorie fac parte cîteva adjective din fondul vechi al limbii, cum sînt: cumsecade, ferice, leoarcă, cogeamite etc. sau numeroasele împrumuturi neologice, multe dintre ele terminate în silaba –ce: atroce, eficace, precoce, perspicace, locvace, vivace, propice etc. Un compartiment bine reprezentat printre adjectivele invariabile este însă cel care include numele de culori: gri, roz, bej, mov, oliv, corai, oranj, bleu, vernil, kaki, grena, turcoaz, maro, indigo, lila, bordo, bleumarin etc.

Ne vom îndrepta atenția asupra celor din urmă. Fiind împrumuturi neologice din limba franceză, acestea prezintă interes nu doar prin prisma faptului că fac parte dintr-o sferă semantică deschisă, în continuă extindere, dar și pentru faptul că, în limbajul oral, cele mai multe tind să se adapteze tiparelor flexionare, ajungînd să fie întrebuințate în mod greșit cu formă de feminin sau de plural.

De pildă, bleumarin este adesea folosit asemenea unui adjectiv cu patru forme flexionare: pantof bleumarin, bluză bleumarină, pantofi bleumarini, bluze bleumarine. Tendința vorbitorului este de a acorda adjectivul cu substantivul determinat. Această înclinație se datorează, pe de o parte, faptului că, în limba română, adjectivul este o clasă flexionară, care preia prin acord valorile de gen, număr și caz de la substantivul determinat. Pe de altă parte, se manifestă influența adjectivelor variabile: îmi cumpăr sandale roșii și pantofi bleumarini. Variația este posibilă numai în cazul adjectivelor a căror finală permite crearea unor forme de feminin sau de plural. Este cazul unor adjective precum oranj, kaki care cunosc în registrul oral forme de masculin sau feminin plural cu desinențele –i/-e (magneți oranji/kakii, bluze roze/beje/move/ turcoaze/vernile) sau roz, bej, mov, turcoaz, vernil care înregistrează utilizări feminine (bluză roză/bejă/movă/ turcoază/vernilă). În uz, această tendință este puternică în rîndul vorbitorilor cu o cultură medie. Pe motorul de căutare Google sau pe site-urile de socializare, exemplele sînt numeroase:  „Sau la școală o fustiță movă sau roșie cu o maletă gri sau albă, depinde; fiind un blond cupru, care inițial are o tentă de oranj și reflexii foarte oranji; Aș vrea să îmi fac vârfurile roze sau albastre sau orice altă culoare” (www.tpu.ro). Tiparul nu este bine reprezentat în cazul adjectivelor cu finală vocalică. Spre exemplu, maro,bleu, lila, bordo, indigo nu cunosc variația de gen sau de număr, nici măcar în registrul oral.

Aceeași tendință se remarcă și în cazul adjectivelor invariabile cu finala –ce: băieți precoci, am doi unchi locvaci, dușmani atroci etc. Este limpede că în cazul acesta se copiază modelul unor adjective variabile cu formă asemănătoare, dar care, spre deosebire de acestea, și-au creat în evoluția limbii forme de plural. A se vedea vorace-voraci, tenace-tenaci, sagace-sagaci, rapace-rapaci. O situație similară comportă totuși și aceste adjective variabile, căci în situația lor, se manifestă tendința opusă. Sub influenta adjectivelor invariabile, acestea din urmă se regăsesc cu utilizări invariabile, în contexte de feminin sau de plural: „Aceasta ajută întreținerea ideii că bărbații sunt cei mai vorace consumatori vizuali” (http://www.ziarulevenimentul.ro/m/stiri/Sanatate/dreptul-la-fantezii–30686.html), „Terierii clasici, cu picioare scurte sau cu picioare lungi, sunt câini tenace, curajoși, agresivi față de prădători” (https://www.infocaini.ro/grupe-rase-caini/terrieri-caini-de-vizuina).

De asemenea, același comportament invariabil îl înregistrează și adjectivele compuse, în componența cărora intră adjective invariabile. De exemplu, vom spune rochie roz-grena, nu rochie roză-grena. O libertate mai mare se acordă, în schimb, adjectivelor compuse, în componența cărora intră un adjectiv variabil. În cazul lor, lucrările normative admit mai multe variante ca fiind corecte, în funcție de context: „Avea o rochie albastru închis(ă)/albastră închisă” (Gramatica limbii române, coord. Valeria Guțu Romalo, Editura Academiei Române, 2008, p. 153).

Acest tip de adjective nu trebuie confundat cu adjectivele defective, o altă clasă care include adjective variabile păstrînd forme numai pentru un singur gen sau pentru un singur număr. Situațiile acestea sînt, însă, mult mai izolate, dat fiind că se limitează la terminologia registrului tehnico-științific. Merită, totuși, menționate, avînd în vedere comportamentul lor sintactic, asemănător cu cel al adjectivelor invariabile. Aspectul este bine ilustrat de lingvista Mioara Avram, în Gramatica pentru toți (1986), unde se arată că astfel de adjective se combină sintactic numai cu anumite substantive, de aceea apar în grupuri nominale stabile. Situația este exemplificată prin denumirile unor acizi sau ale unor hidrocarburi: acetilsalicilic, cloric, clorhidric. Acestea sînt adjective variabile defective de genul feminin, respectiv de numărul plural. Alte exemple sînt liră sterlină/lire sterline, glandă sudoripară/sudoripare. Aici, defectivitatea privește numai genul masculin. Adjectivul bisect este defectiv de genul feminin: an bisect/ ani bisecți.

Tendința de a acorda adjectivele invariabile vădește totuși preocuparea vorbitorilor pentru aspectul corect al limbii române. Concluzia este că în cazul neologismelor cu finala –ce, greșeala se explică prin adapatarea unora și neadaptarea altora, într-o anumită măsură, la sistemul gramatical al limbii române, această situație ducînd la confuzii între adjectivele variabile și cele invariable. În ceea ce privește denumirea culorilor, explicația este evidentă. Folosirea femininului sau a pluralului ilustrează fenomenul hipercorectitudinii. Acordarea adjectivului cu regentul se justifică prin teama vorbitorului de a nu greși.

Lăsați un comentariu

Lăsați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Trending

SPECIAL

O campanie „trenul nostru”: 12 rute ale Centenarului

Publicat

pe

Ne aflăm în anul Centenarului Marii Uniri. De aceea, am gîndit o campanie publicistică itinerantă, care să marcheze momentul jubiliar. O campanie intitulată trenul nostru pe drumurile Unirii.

Pe scurt

Vom merge, de-a lungul lui 2018, în 12 orașe românești semnificative, din punct de vedere istoric, pentru devenirea României Mari. Astfel, în fiecare lună, o echipă a trenului nostru va poposi într-una dintre cele 12 destinații alese în redacție și deja programate calendaristic. Ca să descoperim împreună cum arată acele locuri în anul Centenarului, cum trăiesc oamenii acelor locuri în Anul Centenarului și care e atmosfera acelor locuri în Anul Centenarului.

De unde pînă unde

Campania trenul nostru pe drumurile Unirii a pornit, în ianuarie, la Mărășești. Mihăiță Stroe și Alexandru Dumitriu publică în acest număr două reportaje consacrate eroicei localități din Vrancea. Traseul va acoperi majoritatea provinciilor românești și se va încheia, simbolic, la Alba-Iulia, în decembrie. Pentru că în 1918 s-a făurit România Mare, care însemna o altă hartă decît cea amputată a prezentului, vom descinde, pe drumurile Unirii, și la Chișinău. Iată desfășurătorul campaniei:

  1. Mărășești (ianuarie)
  2. Tîrgu Jiu (februarie)
  3. Curtea de Argeș (martie)
  4. Drobeta Turnu Severin (aprilie)
  5. Medgidia (mai)
  6. Toplița (iunie)
  7. Tîrgu Neamț (iulie)
  8. Chișinău (august)
  9. Brad (septembrie)
  10. Carei (octombrie)
  11. Bîrlad (noiembrie)
  12. Alba Iulia, Zlatna (decembrie)

Costuri

Cîteva detalii tehnice: deplasările vor fi suportate de membrii redacției. Mijlocul de transport este cel feroviar. Nu pentru că revista se numește trenul nostru, ci pentru că nu posedăm mașini. Punctul de plecare va fi, așadar, Gara de Nord. Vom petrece măcar o zi în localitățile cuprinse în plan. Prin urmare, vom înnopta în mai toate locurile.

Precedente

Unii cititori de presă tipărită își mai amintesc, poate, campania estivală Descoperirea României a ziarului „Jurnalul național” din anii 2004-2006, ziar condus, pe atunci, de Marius Tucă. Această caravană străbătea rutier, vară de vară, un traseu dinainte precizat. Zilnic, în „Jurnalul național” apăreau, pe durata campaniei, reportaje din țară. Evident, nu ne putem compara, ca efectiv numeric și potențial bănesc, cu „Jurnalul național”, care mobiliza mulți ziariști în Descoperirea României, dispunînd și de alte posibilități financiare. Dar în ceea ce privește calitatea textelor, îndrăznim să sperăm într-o vagă apropiere.

Pledoarie pentru „teren”

Presa culturală autohtonă nu prea are obiceiul „terenului”. Întîlnim rarisim cîte un reportaj în paginile acestor publicații, atinse de sedentarism, fie că vorbim despre print, fie că vorbim despre online. Sigur, există însemnări de la evenimente (naționale sau internaționale) la care participă, ca invitați, redactori & colaboratori ai revistelor. Însoțite, cîteodată, însemnările respective, și de impresii turistice. Campania noastră este una autentic reportericească. Nu ne va întîmpina nimeni la gară, nu ne va rezolva nimeni cazarea, nu ne va plimba nimeni prin oraș.

România reală

Va fi, inevitabil, destul festivism patriotard în acest an al Centenarului. Va fi, inevitabil, și destulă înflăcărare demagogică. Va fi, iarăși inevitabil, și agresivitate politicianistă. Au apărut provocări, vor mai apărea. Au fost riposte, vor mai fi. Noi vom căuta un Centenar al decenței. Un Centenar al echilibrului și al toleranței. Un Centenar care să aducă în prim-plan România reală. Cu bunele și relele ei. Am considerat și considerăm că rosturile unei reviste culturale trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, viața obișnuită a oamenilor. Viața de dincolo de București și de marile orașe. Pentru că, fără a înțelege realitățile țării, realitățile de jos, realitățile grele de jos, de care mulți sînt străini sau se feresc cu dispreț elitist, nu ai cum să înțelegi nici cultura acestei țări. E frumos să mergem la lecturi publice prin ceainării și la seri de jazz. Dar nu e de-ajuns.

Prin urmare, din acest număr, trenul nostru pe drumurile Unirii. Sînt, de fapt, drumuri în România reală.

Trending

Copyright © 2017 trenul nostru