Facebook

DIVERSE

Ladies first?

Publicat

pe

În ultima perioadă, mi-a atras atenția o categorie de sintagme care reprezintă formule de adresare reverențioase, de tipul: d-na profesor/ avocat/ director/ inginer/ primar Maria Popescu, întîlnite în registrul scris al limbii (site-uri, bloguri, rețele de socializare sau chiar documente oficiale), dar mai frecvent în limbajul oral, vorbitorii manifestînd o preferință pentru formele de masculin în exprimarea numelor feminine de profesii.

Din punct de vedere gramatical, formulele sînt sintagme nominale, alcătuite dintr-un centru nominal, doamna și un substantiv denominativ, cu trăsăturile [+singular], [+masculin], care ilustrează profesii, funcții politice sau administrative.

Există o normă regăsită în gramaticile sau în dicționarele limbii române care să impună alegerea uneia dintre forme? Este libera alegere a vorbitorului de a opta pentru una dintre acestea, în funcție de propriile criterii de evaluare? Se manifestă în uz o preferință pentru folosirea masculinului? Sînt anumite criterii care impun această selecție?

Spre deosebire de alte compartimente ale limbii (morfologia, ortografia, ortoepia sau punctuația), în care există reguli stricte privind exprimarea corectă, lexicul s-a arătat puțin mai permisiv sub aspectul reglementărilor. Au dovedit-o dicționarele care înregistrează chiar și cele mai recente împrumuturi, dar răspîndite rapid în uz (cum este ediția a III-a, din 2013, a Dicționarului de cuvinte recente, coordonat de Florica Dimitrescu) sau extinderile de sens ale unor cuvinte existente deja în vocabularul românesc, dezvoltînd astfel caracter polisemantic. În absența unor norme sub acest aspect, problema a devenit obiectul de studiu al unor cercetători, care au urmărit în uz evoluția structurilor de tipul celor menționate anterior (G. Gruiță, în Gramatica normativă, din 2008, și Adina Dragomirescu și Alexandru Nicolae 101 greșeli de lexic și de semantică, din 2011 ).

În primul rînd, se pune problema formei corecte dintre cele două existente în limbă: d-na doctor sau d-na doctoriță, d-na primar sau d-na primăriță? Deși dicționarele înregistrează formele de feminin doctoriță/primăriță, corespunzătoare masculinelor doctor, primar, frecvența acestora în uz este extrem de limitată în toate registrele limbii: „Mi-a zis doamna doctor că nu-mi mai dă medicamentele” (vremeanoua.ro), „Doamna primar trebuie să desemneze, în acest organism care supervizează activitatea poliţiei, nişte reprezentanţi ai comunităţii, care vor face astfel parte din ATOP” (adevarul.ro).

Aceasta se explică la nivel semantic și psihologic, căci, în mintea vorbitorului, prezența sufixului –iță, omonim cu sufixul diminutival, capătă valențe depreciative, așa cum este și cazul altor cuvinte derivate cu sufixe diminutivale: doctoraș, directoraș, profesoraș. Sensul devalorizant al diminutivelor se regăsește nu doar în cadrul numelor de profesii și se poate decoda contextual: Și-a cumpărat o mașinuță de 80.000 de dolari/ Locuiește într-o viluță în centrul Parisului ș.a.m.d. Prin urmare, prin analogie cu astfel de situații, structurile d-na doctoriță/primăriță par să nu denote un grad foarte înalt de respect, implicînd chiar și o nuanță peiorativă. De aici și preferința vorbitorilor pentru folosirea masculinului d-na doctor/d-na primar, în defavoarea femininului.

Care este, totuși, explicația pentru folosirea formelor d-na avocat/ director/ decan/ inginer/ profesor etc.? Ca și în situația de mai sus, și în cazul acestora, dicționarele limbii române înregistrează forme de feminin. Totuși, în uz, formele predilecte sînt cele masculine în exprimarea ideii de feminin: „Doamna avocat, pentru început, spuneţi-mi ce reprezintă pentru dumneavoastră profesia pe care o practicaţi” (legalmagazin.ro), „Olga Tudorache a devenit profesor universitar” (mediafax.ro). În astfel de situații, selectarea femininului are cauze de natură socială. Alegerea uneia dintre forme se face în funcție de poziția profesiei în ierarhia socială. Nu de puține ori s-a observat folosirea formei de masculin d-na profesor, în cadrul mediului universitar, spre deosebire de formularea d-na profesoară, în mediul preuniversitar. Cu atît mai mult, nu am auzit nicidecum folosindu-se adresări precum d-na decană, d-na conferențiară. Așadar, preferința pentru masculine arată că această variantă este simțită de vorbitor ca o formulă adecvată unei profesii situate pe o treaptă profesională superioară, formele feminine neavînd capacitatea de a exprima un grad de politețe foarte ridicat.

În cazul acesta, cercetătorii găsesc posibile cîteva explicații. Pe de o parte, masculinul are o semantică mai extinsă, spre deosebire de feminin, care este limitat. Un exemplu interesant este cel furnizat de Gligor Gruiță în Gramatica normativă: „Maria este cea mai bună ingineră din uzină”. Autorul pleacă de la acest exemplu pentru a demonstra că, prin folosirea femininului, sfera se restrînge la personalul ingineresc feminin al uzinei, iar alegerea masculinului ar presupune o extindere la întregul personal, excluzînd opoziția de sex, masculinul avînd de altfel un sens generic. Pe de altă parte, există, desigur, și o diferență de registru între formele discutate. Dacă în registrul cult există o predilecție pentru formele masculine, în cel oral folosirea femininului capătă o nuanță ironică.

În plus, dificultatea în alegerea uneia dintre structuri își poate găsi explicația în istoria limbii, dat fiind că formele feminine s-au format relativ tîrziu, dezvoltîndu-se abia în secolul al XIX-lea, pînă în acest moment, meseriile fiind exercitate de bărbați. Mai mult decît atît, există și astăzi în limba română nume de profesii care nu și-au format încă o variantă  feminină: d-na ministrucancelar/ general.

Așa cum am arătat, există mai multe tendințe care justifică folosirea frecventă a masculinului în exprimarea numelor feminine de profesii: caracterul generic al masculinului, forma aparent diminutivată a unor nume feminine, care include o nuanță peiorativă, intenția de a exprima un grad ridicat de politețe pentru sferele sociale prestigioase, perpetuarea stucturilor vechi, exprimate numai prin masculin sau absența unor variante feminine în limba actuală. Cert este că lucrările normative de specialitate nu au dispus reglementarea acestor structuri, așadar nu se impune selectarea uneia sau a alteia dintre forme. Rămîne o alegere subiectivă a vorbitorului, în funcție de registrul stilistic sau de intenția comunicativă.


Ilustrația textului: Nathaniel Hone, „The first Lord and Lady Scarsdale walking in the grounds of Kedleston Hall” (1761)

Lăsați un comentariu

Lăsați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Trending

SPECIAL

O campanie „trenul nostru”: 12 rute ale Centenarului

Publicat

pe

Ne aflăm în anul Centenarului Marii Uniri. De aceea, am gîndit o campanie publicistică itinerantă, care să marcheze momentul jubiliar. O campanie intitulată trenul nostru pe drumurile Unirii.

Pe scurt

Vom merge, de-a lungul lui 2018, în 12 orașe românești semnificative, din punct de vedere istoric, pentru devenirea României Mari. Astfel, în fiecare lună, o echipă a trenului nostru va poposi într-una dintre cele 12 destinații alese în redacție și deja programate calendaristic. Ca să descoperim împreună cum arată acele locuri în anul Centenarului, cum trăiesc oamenii acelor locuri în Anul Centenarului și care e atmosfera acelor locuri în Anul Centenarului.

De unde pînă unde

Campania trenul nostru pe drumurile Unirii a pornit, în ianuarie, la Mărășești. Mihăiță Stroe și Alexandru Dumitriu publică în acest număr două reportaje consacrate eroicei localități din Vrancea. Traseul va acoperi majoritatea provinciilor românești și se va încheia, simbolic, la Alba-Iulia, în decembrie. Pentru că în 1918 s-a făurit România Mare, care însemna o altă hartă decît cea amputată a prezentului, vom descinde, pe drumurile Unirii, și la Chișinău. Iată desfășurătorul campaniei:

  1. Mărășești (ianuarie)
  2. Tîrgu Jiu (februarie)
  3. Curtea de Argeș (martie)
  4. Drobeta Turnu Severin (aprilie)
  5. Medgidia (mai)
  6. Toplița (iunie)
  7. Tîrgu Neamț (iulie)
  8. Chișinău (august)
  9. Brad (septembrie)
  10. Carei (octombrie)
  11. Bîrlad (noiembrie)
  12. Alba Iulia, Zlatna (decembrie)

Costuri

Cîteva detalii tehnice: deplasările vor fi suportate de membrii redacției. Mijlocul de transport este cel feroviar. Nu pentru că revista se numește trenul nostru, ci pentru că nu posedăm mașini. Punctul de plecare va fi, așadar, Gara de Nord. Vom petrece măcar o zi în localitățile cuprinse în plan. Prin urmare, vom înnopta în mai toate locurile.

Precedente

Unii cititori de presă tipărită își mai amintesc, poate, campania estivală Descoperirea României a ziarului „Jurnalul național” din anii 2004-2006, ziar condus, pe atunci, de Marius Tucă. Această caravană străbătea rutier, vară de vară, un traseu dinainte precizat. Zilnic, în „Jurnalul național” apăreau, pe durata campaniei, reportaje din țară. Evident, nu ne putem compara, ca efectiv numeric și potențial bănesc, cu „Jurnalul național”, care mobiliza mulți ziariști în Descoperirea României, dispunînd și de alte posibilități financiare. Dar în ceea ce privește calitatea textelor, îndrăznim să sperăm într-o vagă apropiere.

Pledoarie pentru „teren”

Presa culturală autohtonă nu prea are obiceiul „terenului”. Întîlnim rarisim cîte un reportaj în paginile acestor publicații, atinse de sedentarism, fie că vorbim despre print, fie că vorbim despre online. Sigur, există însemnări de la evenimente (naționale sau internaționale) la care participă, ca invitați, redactori & colaboratori ai revistelor. Însoțite, cîteodată, însemnările respective, și de impresii turistice. Campania noastră este una autentic reportericească. Nu ne va întîmpina nimeni la gară, nu ne va rezolva nimeni cazarea, nu ne va plimba nimeni prin oraș.

România reală

Va fi, inevitabil, destul festivism patriotard în acest an al Centenarului. Va fi, inevitabil, și destulă înflăcărare demagogică. Va fi, iarăși inevitabil, și agresivitate politicianistă. Au apărut provocări, vor mai apărea. Au fost riposte, vor mai fi. Noi vom căuta un Centenar al decenței. Un Centenar al echilibrului și al toleranței. Un Centenar care să aducă în prim-plan România reală. Cu bunele și relele ei. Am considerat și considerăm că rosturile unei reviste culturale trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, viața obișnuită a oamenilor. Viața de dincolo de București și de marile orașe. Pentru că, fără a înțelege realitățile țării, realitățile de jos, realitățile grele de jos, de care mulți sînt străini sau se feresc cu dispreț elitist, nu ai cum să înțelegi nici cultura acestei țări. E frumos să mergem la lecturi publice prin ceainării și la seri de jazz. Dar nu e de-ajuns.

Prin urmare, din acest număr, trenul nostru pe drumurile Unirii. Sînt, de fapt, drumuri în România reală.

Trending

Copyright © 2017 trenul nostru