Facebook

DIVERSE

A spune adevărul verde-n faţă

Publicat

pe


Cuvinte potrivite


Dragă vorbitorule de limba română,

M-am gîndit să îți scriu aceste rînduri pentru că știu în ce dificultate te afli cînd vine vorba să găsești cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima ceea ce simți, ceea ce gîndești, ori pentru a găsi formula lingvistică optimă ca mesajul tău să fie decodificat cît mai bine de locutor. Știu că este greu, și înțeleg, avînd în vedere schimbările care se petrec în limba română la fiecare gînd rostit într-o situație de comunicare. Fiindcă, nu-i așa, faci tot ce îți stă în putere ca să transmiți clar și corect una dintre nenumăratele idei care iau naștere, la fiecare milisecundă, atunci cînd stimulii externi sunt percepuți, decriptaţi şi transferați între sinapse prin intermediul mediatorului chimic. Și, de cele mai multe ori, știu că vrei să spui adevărul. E vorba despre adevărul gol-goluț, adevărul absolut, chiar adevărul fără doar și poate. Am mai găsit pe ici, pe colo, parcurgînd texte felurite, mai mult sau mai puțin inspirate, şi următoarea construcție, prin intermediul căreia se dorește transmiterea ideii de adevăr: „a spune adevărul verde-n față”.

Vasăzică, în contexte de tipul „zodii care spun adevărul verde-n față” (www.realitatea.net) sau „agentul de vînzări […] îi spune clientului adevărul «verde-n față»” (www.linkedin.com), din dorința de a accentua ideea de sinceritate, se contaminează două sintagme diferite: construcția „a spune adevărul”, care se definește prin a spune ceea ce corespunde realității, și expresia „a spune verde (în față)”, care înseamnă „a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente” (conform DEX’09, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, editura „Univers Enciclopedic Gold”, Bucureşti, 2009). Un prim aspect interesant este reprezentat de însăşi expresia „a spune verde”, în cadrul căreia remarcăm existenţa unei culori. De ce verde, şi nu galben, mov, albastru? Poate pentru că verdele este culoarea fructelor şi a legumelor crude, necoapte, care nu au fost pîrguite de soare; trecînd de la un plan material, concret, la un plan abstract, conceptual, unitatea frazeologică „a spune verde (în faţă)” se decodează semantic printr-un adevăr spus într-o manieră verde, necoaptă, sinceră, iar în ultimă instanţă, de-a dreptul, fără menajamente.

În consecință, avem de-a face cu un hibrid frazeologic (compus din mai multe unități lexicale), care e pe jumătate construcție al cărei conținut stilistic este redus la minimum, pe jumătate unitate frazeologică cu o încărcătură stilistică considerabilă. În acest sens, se remarcă existenţa unei metafore verbale care stă la baza expresiei „a spune verde (în faţă)”, care, pe măsură ce a fost asimilată de vorbitori, s-a „tocit”, şi-a pierdut din expresivitate.

Pe lîngă redundanța semantică a acestei sintagme nou apărute în limba română actuală, putem vorbi și despre o construcție pleonastică, întrucît aceasta conține, în prima parte, structura „a spune adevărul”, ce reprezintă un fragment destul de consistent din definiția expresiei „a spune verde (în față)”, existentă în dicționare. Această contaminare frazeologică își poate găsi explicația sau, așa cum am precizat în rîndurile de mai sus, din dorința locutorului de a sugera maniera prin care transmite ceea ce gîndește, sau din obișnuița de a respecta un tipar sintactic predefinit, dobîndit odată cu asimilarea structurilor specifice limbii române. Tiparul sintactic în cauză este compus din subiect, modificator, predicaţie, obiect direct, obiect indirect și circumstanțiale. În cadrul expresiei „a spune verde (în față)” obiectul direct este inexistent și, în plus, verbul dicendi „a spune” cere, în mod normal, complinirea poziției sintactice de obiect direct. Astfel, din nevoia inconștientă de a respecta un tipar existent în limba natală, ni s-ar părea firesc să „umplem” o poziție sintactică preexistentă cu un element lexical. Așa s-ar putea explica de ce în locul unității frazeologice „a spune verde” este preferat, actualmente, pe bloguri şi în diverse publicaţii, hibridul „a spune adevărul verde-n față”, care ar părea să hiperbolizeze ideea de adevăr spus într-o manieră cît se poate de sinceră.

Din nefericire, dragul meu vorbitor de limba română, trebuie să ne despărțim pentru moment, dar nu uita să spui verde-n față ceea ce ai de zis și să spui adevărul atunci cînd trebuie. Cît despre tipare sintactice și construcții hibride, să-i lăsăm pe alții să se lupte cu argumente.

Lăsați un comentariu

Lăsați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Trending

SPECIAL

O campanie „trenul nostru”: 12 rute ale Centenarului

Publicat

pe

Ne aflăm în anul Centenarului Marii Uniri. De aceea, am gîndit o campanie publicistică itinerantă, care să marcheze momentul jubiliar. O campanie intitulată trenul nostru pe drumurile Unirii.

Pe scurt

Vom merge, de-a lungul lui 2018, în 12 orașe românești semnificative, din punct de vedere istoric, pentru devenirea României Mari. Astfel, în fiecare lună, o echipă a trenului nostru va poposi într-una dintre cele 12 destinații alese în redacție și deja programate calendaristic. Ca să descoperim împreună cum arată acele locuri în anul Centenarului, cum trăiesc oamenii acelor locuri în Anul Centenarului și care e atmosfera acelor locuri în Anul Centenarului.

De unde pînă unde

Campania trenul nostru pe drumurile Unirii a pornit, în ianuarie, la Mărășești. Mihăiță Stroe și Alexandru Dumitriu publică în acest număr două reportaje consacrate eroicei localități din Vrancea. Traseul va acoperi majoritatea provinciilor românești și se va încheia, simbolic, la Alba-Iulia, în decembrie. Pentru că în 1918 s-a făurit România Mare, care însemna o altă hartă decît cea amputată a prezentului, vom descinde, pe drumurile Unirii, și la Chișinău. Iată desfășurătorul campaniei:

  1. Mărășești (ianuarie)
  2. Tîrgu Jiu (februarie)
  3. Curtea de Argeș (martie)
  4. Drobeta Turnu Severin (aprilie)
  5. Medgidia (mai)
  6. Toplița (iunie)
  7. Tîrgu Neamț (iulie)
  8. Chișinău (august)
  9. Brad (septembrie)
  10. Carei (octombrie)
  11. Bîrlad (noiembrie)
  12. Alba Iulia, Zlatna (decembrie)

Costuri

Cîteva detalii tehnice: deplasările vor fi suportate de membrii redacției. Mijlocul de transport este cel feroviar. Nu pentru că revista se numește trenul nostru, ci pentru că nu posedăm mașini. Punctul de plecare va fi, așadar, Gara de Nord. Vom petrece măcar o zi în localitățile cuprinse în plan. Prin urmare, vom înnopta în mai toate locurile.

Precedente

Unii cititori de presă tipărită își mai amintesc, poate, campania estivală Descoperirea României a ziarului „Jurnalul național” din anii 2004-2006, ziar condus, pe atunci, de Marius Tucă. Această caravană străbătea rutier, vară de vară, un traseu dinainte precizat. Zilnic, în „Jurnalul național” apăreau, pe durata campaniei, reportaje din țară. Evident, nu ne putem compara, ca efectiv numeric și potențial bănesc, cu „Jurnalul național”, care mobiliza mulți ziariști în Descoperirea României, dispunînd și de alte posibilități financiare. Dar în ceea ce privește calitatea textelor, îndrăznim să sperăm într-o vagă apropiere.

Pledoarie pentru „teren”

Presa culturală autohtonă nu prea are obiceiul „terenului”. Întîlnim rarisim cîte un reportaj în paginile acestor publicații, atinse de sedentarism, fie că vorbim despre print, fie că vorbim despre online. Sigur, există însemnări de la evenimente (naționale sau internaționale) la care participă, ca invitați, redactori & colaboratori ai revistelor. Însoțite, cîteodată, însemnările respective, și de impresii turistice. Campania noastră este una autentic reportericească. Nu ne va întîmpina nimeni la gară, nu ne va rezolva nimeni cazarea, nu ne va plimba nimeni prin oraș.

România reală

Va fi, inevitabil, destul festivism patriotard în acest an al Centenarului. Va fi, inevitabil, și destulă înflăcărare demagogică. Va fi, iarăși inevitabil, și agresivitate politicianistă. Au apărut provocări, vor mai apărea. Au fost riposte, vor mai fi. Noi vom căuta un Centenar al decenței. Un Centenar al echilibrului și al toleranței. Un Centenar care să aducă în prim-plan România reală. Cu bunele și relele ei. Am considerat și considerăm că rosturile unei reviste culturale trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, viața obișnuită a oamenilor. Viața de dincolo de București și de marile orașe. Pentru că, fără a înțelege realitățile țării, realitățile de jos, realitățile grele de jos, de care mulți sînt străini sau se feresc cu dispreț elitist, nu ai cum să înțelegi nici cultura acestei țări. E frumos să mergem la lecturi publice prin ceainării și la seri de jazz. Dar nu e de-ajuns.

Prin urmare, din acest număr, trenul nostru pe drumurile Unirii. Sînt, de fapt, drumuri în România reală.

Trending

Copyright © 2017 trenul nostru