Facebook

INTERVIU

„Numele Anei Colda trebuie să strălucească”

Publicat

pe


Interviu-Express


Am publicat, în numărul 4 al trenului nostru, un material consacrat actriței Ana Colda (https://trenulnostru.ro/interviu/in-amintirea-actritei-ana-colda/). Foarte curînd, am primit, pe Facebook, un mesaj din care aflam că, la Petrila, a luat ființă, în noiembrie 2016, Trupa de teatru pentru copii și tineret „Ana Colda”. Autorul mesajului, inginerul IT Bogdan Manoliu, artizan, împreună cu soția sa, profesoara de limba franceză Anca Simona Manoliu, al acestei frumoase inițiative culturale, a amintit și „palmaresul” trupei de teatru. Mîndrindu-se, între altele, cu Premiul al III-lea obținut la Festivalul internațional de teatru, muzică și dans pentru copii „Neghiniță”, desfășurat la Bacău între 27 și 29 octombrie 2017. În prezent, componența trupei este următoarea: Angela Maria Frățilă, Raluca Gabriela Lupulescu, Lorena Debora Amariei, Roxana Iuliana Moț, Mihaela Popescu, Flavia Maria Ciocan, Daniela Marina Țuțuc. Avîndu-i alături pe cei doi îndrumători, care conduc și o asociație culturală: „Les amis de la France”. Anca Simona Manoliu și Bogdan Manoliu au avut amabilitatea de a răspunde, prin e-mail, de la Petrila, unor întrebări trimise, prin e-mail, de la București. Despre Trupa de teatru pentru copii și tineret „Ana Colda”, care, cum scriam, a împlinit, în noiembrie, un an de activitate.


Stimată doamnă Anca Simona Manoliu, stimate domnule Bogdan Manoliu, conduceți Asociația culturală „Les amis de la France” din Petrila, în cadrul căreia funcționează, din noiembrie anul trecut, Trupa de teatru pentru copii și tineret „Ana Colda”. Spuneți-mi, pentru început, care sînt rosturile acestei Asociații, care este legătura cu Franța și, mai ales, de ce ați ales să organizați o trupă de teatru pentru copii, purtînd numele actriței Ana Colda. Sînteți pasionați de teatru?

Anca Simona Manoliu: Pentru început, aș dori să precizez că asociația a fost fondată în anul 2004 de către Ionel Zmău, iar din anul 2016, după un an de la decesul președintelui fondator, am preluat frîiele acesteia din dorința de a nu lăsa peste 2000 de volume în limba franceză „părăsite” sau, și mai rău, distruse, precum și din dorința de a continua proiectele ei.

Legătura cu Franța a fost reluată în cadrul primului proiect amplu dedicat limbii franceze: „La fête de la francophonie”, în care Institutul Cultural Francez din Timișoara, Ambasada Franței și Universitatea din Petroșani au fost partenerii noștri. Acest proiect a promovat cultura franceză prin cele trei arte: literatură, muzică și desen/pictură.

Bogdan Manoliu: La preluarea Asociației, pe lîngă Clubul de arte vizuale și fotografie – Zenith, Clubul de limbă, cultură și civilizație – Les amis de la France, din ideea de a aduce ceva nou care să pună în valoare cultura locală și pasiunea noastră pentru teatru s-a conturat Clubul de arte vizuale și teatru Ana Colda. Toate aceste cluburi funcționează alternativ în cadrul asociației, însă pasiunea pentru teatru a copiilor care s-au perindat  în „roluri” și satisfacția momentelor aplaudate au dat un avînt nesperat pentru noua trupă „Ana Colda”.

Membrii trupei au între 10 și 15 ani

Ce vîrste au componenții trupei? Sînt doar elevi din Petrila sau și din alte localități ale Văii Jiului? Știu cine a fost Ana Colda?

B. M. : Membrii trupei sînt copii cu vîrste între 10 și 15 ani, la început fiind doar elevi din Petrila. Ulterior, după spectacolul inaugural, am cooptat și copii din Petroșani.

Numele trupei nu a fost ales la întîmplare; Ana Colda și Ion D. Sîrbu reprezintă  un „binom” cultural extrem de valoros pentru Valea Jiului. Dacă Ion D. Sîrbu are numele înscris pe frontispiciul mai multor instituții din regiune, Ana Colda a rămas oarecum în umbră. De aceea ne-am dorit să o readucem „în scenă” și să redăm strălucirea pe care, din păcate, în decursul anilor, numele său a pierdut-o.

Copiii știu cine a fost artista emerită Ana Colda. Pentru a le crea o și mai puternică legătură cu personalitatea și rolurile artistei, anul acesta, pe 23 mai – ziua de naștere a actriței –, membrii trupei au depus o coroană de flori și au aprins o lumînare la mormîntul acesteia, în cimitirul bisericii din Taia. Pentru solemnitatea momentului, am dat citire biografiei artistei chiar acolo, la piatra de mormînt.

Atașament treptat  

– Cum ați atras copiii în acest cerc? Au existat niște preselecții? Îi simțiți atașați de trupă?

A. S. M. : La început am adus la „repetiții” toți elevii mei interesați de acest gen de activități. Nu am făcut preselecții, știind ce înseamnă „un rol”, cît efort presupune, am știut, ca dascăl, că vor exista și „renunțări” și așa a fost. Atașamentul față de trupă și față de teatru a apărut treptat și a devenit ca un „drog” pentru cei care urcă azi pe scenă sub numele Anei Colda… Cred că acești copii vor rămîne marcați pe viață de acest nume!

Am văzut, pe pagina de Facebook a trupei, cîteva imagini de la spectacole. Unul dintre ele s-a petrecut în aer liber, la Petroșani. Vorbiți-mi, vă rog, despre repertoriu, despre spectacole. Au și copiii un cuvînt de spus în privința acestora?

B. M. : La începutul fiecărei repetiții pentru un nou spectacol, eu vin cu minim două propuneri, iar ei aleg ce le place. Chiar și rolurile și le împart singuri, cu minime îndrumări din partea mea. Primul spectacol a fost Fetița cu chibrituri, poveste adaptată de subsemnatul, jucat pe scena Teatrului de la Petroșani, cu ajutorul oferit de directoarea Nicoleta Bolca. A urmat participarea la concursul „Fii star în țara ta!”, desfășurat la Vulcan, unde rolurile au fost o provocare: Mefisto de Dan Mihăescu, Și cu asta ce-am făcut? de Constantin Tănase și Castravetele de I. L. Caragiale. De aici, de la acest concurs, am plecat cu trei premii: un premiu II și două premii III.

În această toamnă, am căutat din nou ineditul, gîndindu-ne la „scena” teatrală a marilor orașe, extinsă în stradă. Ne-am dorit să oferim, dar și să „testăm” publicul Văii Jiului și am ales piesa Hansel și Gretel, jucată în stradă, la Petroșani, ca să simțim publicul.

Pentru copii a fost o provocare imensă. Au reușit să treacă peste emoțiile inerente și ne mîndrim cu ei!

Drumurile elevilor duc și la teatru

– Vă gîndiți să jucați și o piesă a lui Ion D. Sîrbu? Poate o adaptare a unor scrieri de-ale sale pentru copii?

B. M. : Orice piesă pentru copii poate fi un potențial „succes” al trupei, iar ideea de a juca Ion D. Sîrbu ne surîde, desigur.

– Cît de frecvent se întîmplă repetițiile? Aveți un spațiu pentru desfășurarea acestora?

A. S. M. : În perioada în care pregătim un spectacol nou, repetițiile au loc zilnic, iar cînd „ne revenim” ne întîlnim doar săptămînal. De obicei, întîlnirile au loc la sediul asociației. Cînd am avut nevoie de un spațiu mai mare, am fost ajutați de directorul Clubului Copiilor din Petrila, domnul Radu Chința.

– Mergeți cu copiii din trupă la teatru, la spectacolele de la Petroșani?

A. S. M. : În afara faptului că micii „actori” merg cu părinții la teatru, avînd abonamente, de doi ani, în săptămîna dedicată activităților extrașcolare, am propus un proiect de conștientizare a artei dramatice prin organizarea de vizionări de spectacole la teatru, precum și îndrumînd elevii să aleagă roluri mici și să le interpreteze cu colegii în mediul școlar.

Cu sprijinul părinților și al autorităților locale

– Colaborați cu Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroșani, beneficiați de un sprijin din partea colectivului artistic de acolo?

B. M. : Pînă în acest moment am tratat acest proiect ca pe propriul „copil”, dar nu excludem nici un fel de colaborare care să fie benefică pentru ambele părți.

– La sfîrșitul lunii octombrie, ați participat la Festivalul internațional de teatru, muzică și dans pentru copii „Neghiniță” de la Bacău, de unde v-ați întors cu premiul al III-lea. Cum v-ați descurcat cu drumul pînă la Bacău și cazarea?

A. S. M. : Acest festival a fost adevărata provocare pentru spectacolul Hansel si Gretel. Acolo am urcat pe scenă alături de cele mai bune trupe de copii și premiul obținut este cea mai frumoasă răsplată pentru munca depusă.

În ceea ce privește cazarea și transportul, zbaterea pentru găsirea fondurilor necesare a fost destul de mare, dar am avut susținerea atît a părinților, cît și a autorităților locale de la Petrila.

Spectacole mai multe, mai ample

– La capătul unui an de activitate, sînt satisfacțiile pe măsura eforturilor?

B. M. : Eu cred că dacă la finalul unui an de activitate numărăm și premii la festivaluri internaționale de profil, pot spune că eforturile noastre au fost răsplătite.

– Unde își propune să ajungă, din punct de vedere artistic, această trupă de teatru?

B. M. : E greu de spus acum care va fi viitorul acestei trupe, însă cu siguranță nu ne vom opri aici. Ne dorim spectacole mai multe, mai ample și care să atingă toate genurile artistice. Ne dorim mai mulți copii al căror talent să-l putem pune în valoare pe marile scene naționale și internaționale.

Am început să mergem „în picioare”, am împlinit un an. Acum ne dezvoltăm și creștem!


Fotografiile care însoțesc acest interviu au fost realizate de Bogdan Manoliu

Lăsați un comentariu

Lăsați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Trending

SPECIAL

O campanie „trenul nostru”: 12 rute ale Centenarului

Publicat

pe

Ne aflăm în anul Centenarului Marii Uniri. De aceea, am gîndit o campanie publicistică itinerantă, care să marcheze momentul jubiliar. O campanie intitulată trenul nostru pe drumurile Unirii.

Pe scurt

Vom merge, de-a lungul lui 2018, în 12 orașe românești semnificative, din punct de vedere istoric, pentru devenirea României Mari. Astfel, în fiecare lună, o echipă a trenului nostru va poposi într-una dintre cele 12 destinații alese în redacție și deja programate calendaristic. Ca să descoperim împreună cum arată acele locuri în anul Centenarului, cum trăiesc oamenii acelor locuri în Anul Centenarului și care e atmosfera acelor locuri în Anul Centenarului.

De unde pînă unde

Campania trenul nostru pe drumurile Unirii a pornit, în ianuarie, la Mărășești. Mihăiță Stroe și Alexandru Dumitriu publică în acest număr două reportaje consacrate eroicei localități din Vrancea. Traseul va acoperi majoritatea provinciilor românești și se va încheia, simbolic, la Alba-Iulia, în decembrie. Pentru că în 1918 s-a făurit România Mare, care însemna o altă hartă decît cea amputată a prezentului, vom descinde, pe drumurile Unirii, și la Chișinău. Iată desfășurătorul campaniei:

  1. Mărășești (ianuarie)
  2. Tîrgu Jiu (februarie)
  3. Curtea de Argeș (martie)
  4. Drobeta Turnu Severin (aprilie)
  5. Medgidia (mai)
  6. Toplița (iunie)
  7. Tîrgu Neamț (iulie)
  8. Chișinău (august)
  9. Brad (septembrie)
  10. Carei (octombrie)
  11. Bîrlad (noiembrie)
  12. Alba Iulia, Zlatna (decembrie)

Costuri

Cîteva detalii tehnice: deplasările vor fi suportate de membrii redacției. Mijlocul de transport este cel feroviar. Nu pentru că revista se numește trenul nostru, ci pentru că nu posedăm mașini. Punctul de plecare va fi, așadar, Gara de Nord. Vom petrece măcar o zi în localitățile cuprinse în plan. Prin urmare, vom înnopta în mai toate locurile.

Precedente

Unii cititori de presă tipărită își mai amintesc, poate, campania estivală Descoperirea României a ziarului „Jurnalul național” din anii 2004-2006, ziar condus, pe atunci, de Marius Tucă. Această caravană străbătea rutier, vară de vară, un traseu dinainte precizat. Zilnic, în „Jurnalul național” apăreau, pe durata campaniei, reportaje din țară. Evident, nu ne putem compara, ca efectiv numeric și potențial bănesc, cu „Jurnalul național”, care mobiliza mulți ziariști în Descoperirea României, dispunînd și de alte posibilități financiare. Dar în ceea ce privește calitatea textelor, îndrăznim să sperăm într-o vagă apropiere.

Pledoarie pentru „teren”

Presa culturală autohtonă nu prea are obiceiul „terenului”. Întîlnim rarisim cîte un reportaj în paginile acestor publicații, atinse de sedentarism, fie că vorbim despre print, fie că vorbim despre online. Sigur, există însemnări de la evenimente (naționale sau internaționale) la care participă, ca invitați, redactori & colaboratori ai revistelor. Însoțite, cîteodată, însemnările respective, și de impresii turistice. Campania noastră este una autentic reportericească. Nu ne va întîmpina nimeni la gară, nu ne va rezolva nimeni cazarea, nu ne va plimba nimeni prin oraș.

România reală

Va fi, inevitabil, destul festivism patriotard în acest an al Centenarului. Va fi, inevitabil, și destulă înflăcărare demagogică. Va fi, iarăși inevitabil, și agresivitate politicianistă. Au apărut provocări, vor mai apărea. Au fost riposte, vor mai fi. Noi vom căuta un Centenar al decenței. Un Centenar al echilibrului și al toleranței. Un Centenar care să aducă în prim-plan România reală. Cu bunele și relele ei. Am considerat și considerăm că rosturile unei reviste culturale trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, viața obișnuită a oamenilor. Viața de dincolo de București și de marile orașe. Pentru că, fără a înțelege realitățile țării, realitățile de jos, realitățile grele de jos, de care mulți sînt străini sau se feresc cu dispreț elitist, nu ai cum să înțelegi nici cultura acestei țări. E frumos să mergem la lecturi publice prin ceainării și la seri de jazz. Dar nu e de-ajuns.

Prin urmare, din acest număr, trenul nostru pe drumurile Unirii. Sînt, de fapt, drumuri în România reală.

Trending

Copyright © 2017 trenul nostru