Facebook

INTERVIU

Trei întrebări despre alegerile din Germania

Publicat

pe


Interviu-Regio


Pe 24 septembrie, în Germania au avut loc alegeri parlamentare. La fel ca în urmă cu 4 ani, acestea au fost cîștigate de Uniunea Creștin-Democrată (CDU) a cancelarului Angela Merkel, alături de Uniunea Creștin-Socială (CSU), cu destule procente, însă, în minus spre deosebire de precedentul scrutin: 33% acum, față de 41%, în 2013. Partidul Social Democrat (SPD), condus de Martin Schulz, a obținut 20,5% din voturi. Pe locul al treilea s-a clasat formațiunea de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), cu 12,6%, felicitată prompt de Marine Le Pen. Urmează, în acest clasament electoral, Partidul Liber Democrat (FDP), cu 10,7%, Stânga (Die Linke), cu 9,2%, și Alianța 90/Verzii (ecologiștii), cu 8,9%. Prezența la vot a fost de peste 75%.

Pentru că aceste rezultate interesează, mai ales în contextul Uniunii Europene, și România, am trimis, prin e-mail, trei întrebări profesorului de istorie Michael Hiltscher, de la Gymnasium „St. Mauritz” din Münster (Nordrhein-Westfalen/Renania de Nord-Westfalia).

Născut în 1962, Michael Hiltscher a studiat Anglistică și Istorie (în Germania, Marea Britanie și S.U.A.). Este doctor în Literatură, cu o teză despre Shakespeare (1992). Din 1994, predă istorie la Münster. În perioada 2001-2009 a fost profesor de limba și literatura germană, istoria Germaniei și geografia Germaniei la Colegiul Național „I. L. Caragiale” din București.



– Ce înseamnă, pentru Germania și pentru Uniunea Europeană, rezultatul acestor alegeri parlamentare?

– Greu de spus, pentru că partidele și publicul abia se obișnuiesc cu rezultatele. Din moment ce social democrații exclud orice coaliție cu conservatorii, singura opțiune pare a fi ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „coaliția Jamaica” între conservatori, liberali și verzi (ecologiști) – asta dacă nu cumva Angela Merkel este pregătită să formeze un guvern minoritar. Totuși, chiar în cazul în care conservatorii ar putea coopera atît cu liberalii, cît și cu ecologiștii, aceste două formațiuni politice mai mici vor avea nevoie de o flexibilitate considerabilă pentru a ajunge la compromisuri. Așa că, în primul rînd, rezultatul alegerilor va însemna o perioadă mai lungă de incertitudine politică atît pentru Germania, cît și pentru U.E. în ceea ce privește finalitatea acestor discuții legate de formarea unei coaliții.

Pe termen lung, desigur, rezultatul alegerilor care au dus la emergența unui nou partid populist de dreapta, AfD, grăbește dezintegrarea scenei politice așa cum o cunoaștem în Germania de decenii. În loc de patru partide în Bundestag, acum avem șase, iar dacă socotim aripa din Bavaria a conservatorilor drept un partid în sine, chiar șapte partide. Formarea unei majorități stabile la guvernare va deveni din ce în ce mai dificilă. Chiar dacă această fragmentare a spectrului politic nu este atît de neobișnuită în sine – alte țari, cum ar fi Franța sau Olanda, au așa ceva de ani de zile – în politica germană este o noutate. Din punctul meu de vedere, această situație va necesita o abordare mult mai funcțională și mai puțin ideologică, în ceea ce privește elaborarea strategiilor politice, decît modalitatea cu care eram obișnuiți.

În fine, rezultatul alegerilor va obliga în primul rînd partidele din Marea Coaliție să își reconsidere orientarea politică. Începînd cu momentul în care Angela Merkel a venit la putere, conservatorii s-au deplasat constant către centrul sau chiar spre stînga spectrului politic. Acest lucru a avut cel puțin două consecințe majore: pe de o parte, social democrații și ecologiștii au întîmpinat dificultăți din ce în ce mai mari în definirea propriului profil politic prin raportare la conservatori. Acesta este și motivul pentru care social democrații au decis să intre mai degrabă în opoziție decît să formeze încă o dată un guvern de coaliție cu Angela Merkel. Pe de altă parte, Partidul Conservator și-a îndepărtat votanții mai tradiționali care, într-o măsură considerabilă, au votat acum cu AfD, fără a se simți neapărat mai mulțumiți cu această alegere. Angela Merkel va trebui să decidă dacă CDU încă mai este un partid conservator sau nu.  Oricare ar fi direcția în care își va deplasa partidul, acesta va pierde sau va cîștiga votanți potențiali fie în centru, fie în aripa moderată a dreptei din eșichierul politic.

– Este un succes real pentru Angela Merkel?

– Nu, cu siguranță nu. Partidul pe care îl conduce a scăzut cu 8%, la mai puțin de 33% din voturi, unul dintre cele mai slabe rezultate la nivel național din istoria Partidului Conservator. Mai mult, odată cu apariția AfD, acum există un partid de dreapta care poate pune presiune pe partidul Angelei Merkel. În cazul în care CDU continuă să se deplaseze spre stînga, riscă să își piardă definitiv votanții conservatori în favoarea formațiunii politice de dreapta AfD. De asemenea, rezultatul alegerilor presează puternic pe alianța CDU cu partidul bavarez înfrățit, CSU, care este oricum mai conservator decît CDU. Se prea poate ca CSU să renunțe la alianța cu CDU decît să piardă și mai mult teren în favoarea AfD față de cît a pierdut deja. Printre multele mere ale discordiei dintre CDU și CSU se află, desigur, politicile privind imigrația din ultimii doi ani. Nu este deloc surpinzător că CSU a pierdut masiv în favoare AfD în circumscripțiile aflate în zonele de graniță.

– Există mai multe motive de îngrijorare după scrutinul din 24 septembrie?

– Există, într-adevăr. Mai întîi, pentru sistemul partinic german, așa cum tocmai l-am explicat. Apoi, pentru Germania în sine și rolul ei în Europa, pentru că strategiile politice ale Germaniei vor fi mai puțin previzibile. Și întotdeauna va exista un partid populist la dreapta eșichierului politic care e foarte probabil să se afirme prin provocări xenofobe mai mult decît printr-un efort politic serios. Germania se va afla sub lupa mass media din străinătate, iar acele modele, să zicem, ale democrației și drepturilor omului, cum ar fi Erdogan sau Putin, vor găsi numeroase ocazii să arate cu degetul greșelile Germaniei.

Pe de altă parte, eu văd și cîteva aspecte pozitive. Ascensiunea AfD arată într-un mod drastic defectele guvernului de Mare Coaliție din ultimii patru ani. Absența oricărei opoziții reale a însemnat că multe probleme esențiale pur și simplu nu au fost discutate în Parlament sau în media: în primul rînd, strategiile referitoare la refugiați, costurile enorme care au fost mereu minimalizate, dar și riscurile economice ale monedei unice eurpene. Ambele probleme se regăsesc la baza AfD. Nu este adevărat că AfD reprezintă doar o ceată de „țărănoi” rasiști. Succesul lor în alegeri expune o stare de insecuritate fundamentală a cetățenilor de rînd în ceea ce privește identitatea națională, o stare de alienare față de stat, reprezentanții săi politici, și în special media. Se prea poate să nu ne placă stilul lor politic, dar ei ridică probleme care ar fi trebuit dezbătute de mult. Probleme pe care nu avem voie să le ignorăm dacă nu vrem să punem în primejdie întreaga structură a societății germane și a unității europene.

 

Lăsați un comentariu

Lăsați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Trending

SPECIAL

O campanie „trenul nostru”: 12 rute ale Centenarului

Publicat

pe

Ne aflăm în anul Centenarului Marii Uniri. De aceea, am gîndit o campanie publicistică itinerantă, care să marcheze momentul jubiliar. O campanie intitulată trenul nostru pe drumurile Unirii.

Pe scurt

Vom merge, de-a lungul lui 2018, în 12 orașe românești semnificative, din punct de vedere istoric, pentru devenirea României Mari. Astfel, în fiecare lună, o echipă a trenului nostru va poposi într-una dintre cele 12 destinații alese în redacție și deja programate calendaristic. Ca să descoperim împreună cum arată acele locuri în anul Centenarului, cum trăiesc oamenii acelor locuri în Anul Centenarului și care e atmosfera acelor locuri în Anul Centenarului.

De unde pînă unde

Campania trenul nostru pe drumurile Unirii a pornit, în ianuarie, la Mărășești. Mihăiță Stroe și Alexandru Dumitriu publică în acest număr două reportaje consacrate eroicei localități din Vrancea. Traseul va acoperi majoritatea provinciilor românești și se va încheia, simbolic, la Alba-Iulia, în decembrie. Pentru că în 1918 s-a făurit România Mare, care însemna o altă hartă decît cea amputată a prezentului, vom descinde, pe drumurile Unirii, și la Chișinău. Iată desfășurătorul campaniei:

  1. Mărășești (ianuarie)
  2. Tîrgu Jiu (februarie)
  3. Curtea de Argeș (martie)
  4. Drobeta Turnu Severin (aprilie)
  5. Medgidia (mai)
  6. Toplița (iunie)
  7. Tîrgu Neamț (iulie)
  8. Chișinău (august)
  9. Brad (septembrie)
  10. Carei (octombrie)
  11. Bîrlad (noiembrie)
  12. Alba Iulia, Zlatna (decembrie)

Costuri

Cîteva detalii tehnice: deplasările vor fi suportate de membrii redacției. Mijlocul de transport este cel feroviar. Nu pentru că revista se numește trenul nostru, ci pentru că nu posedăm mașini. Punctul de plecare va fi, așadar, Gara de Nord. Vom petrece măcar o zi în localitățile cuprinse în plan. Prin urmare, vom înnopta în mai toate locurile.

Precedente

Unii cititori de presă tipărită își mai amintesc, poate, campania estivală Descoperirea României a ziarului „Jurnalul național” din anii 2004-2006, ziar condus, pe atunci, de Marius Tucă. Această caravană străbătea rutier, vară de vară, un traseu dinainte precizat. Zilnic, în „Jurnalul național” apăreau, pe durata campaniei, reportaje din țară. Evident, nu ne putem compara, ca efectiv numeric și potențial bănesc, cu „Jurnalul național”, care mobiliza mulți ziariști în Descoperirea României, dispunînd și de alte posibilități financiare. Dar în ceea ce privește calitatea textelor, îndrăznim să sperăm într-o vagă apropiere.

Pledoarie pentru „teren”

Presa culturală autohtonă nu prea are obiceiul „terenului”. Întîlnim rarisim cîte un reportaj în paginile acestor publicații, atinse de sedentarism, fie că vorbim despre print, fie că vorbim despre online. Sigur, există însemnări de la evenimente (naționale sau internaționale) la care participă, ca invitați, redactori & colaboratori ai revistelor. Însoțite, cîteodată, însemnările respective, și de impresii turistice. Campania noastră este una autentic reportericească. Nu ne va întîmpina nimeni la gară, nu ne va rezolva nimeni cazarea, nu ne va plimba nimeni prin oraș.

România reală

Va fi, inevitabil, destul festivism patriotard în acest an al Centenarului. Va fi, inevitabil, și destulă înflăcărare demagogică. Va fi, iarăși inevitabil, și agresivitate politicianistă. Au apărut provocări, vor mai apărea. Au fost riposte, vor mai fi. Noi vom căuta un Centenar al decenței. Un Centenar al echilibrului și al toleranței. Un Centenar care să aducă în prim-plan România reală. Cu bunele și relele ei. Am considerat și considerăm că rosturile unei reviste culturale trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, viața obișnuită a oamenilor. Viața de dincolo de București și de marile orașe. Pentru că, fără a înțelege realitățile țării, realitățile de jos, realitățile grele de jos, de care mulți sînt străini sau se feresc cu dispreț elitist, nu ai cum să înțelegi nici cultura acestei țări. E frumos să mergem la lecturi publice prin ceainării și la seri de jazz. Dar nu e de-ajuns.

Prin urmare, din acest număr, trenul nostru pe drumurile Unirii. Sînt, de fapt, drumuri în România reală.

Trending

Copyright © 2017 trenul nostru